Summit si dantela veche

Intocmai ca in celebra piesa de teatru la care face referire titlul, "matusicile" noastre batrane si nebune de la rasarit si de la apus si-au dat intalnire la Bucuresti pentru inca o micuta conspiratie. Desi traducerea titlului piesei in limba romana a pierdut un pic din farmecul slang-ului american, a reusit sa contina suficienta rezonanta melodioasa pentru a reda spiritul piesei si a incita imaginatia publicului.
Summit-ul de la Bucuresti (ati ghicit, vorbesc de summit-ul NATO) face exact acelasi lucru. Desi nu cred ca egaleaza "detenta" unui astfel de show organizat de americani, "al nostru" are suficient dramatism cat sa ne faca sa ne gandim ca este organizat de "matusica" de la rasarit. Ce pacat ca aceasta emotie este resimtita exclusiv de bietii bucuresteni, neintrebati de nimeni daca au sau nu chef de un mic summit si care suporta exasperati si exclusiv efectele unei astfel de desfasurari de forte, militare si politice. Nu e de mirare ca unii dintre ei au inceput sa isi piarda rabdarea, trimitandu-le printre dinti (doar, suntem in plin post al Pastelui) atat organizatorilor cat si participantilor urari numai de bine "de la noi, din Ferentari". In rest, actorii principali nu se arata de obicei a fi usor de tulburat, poa' sa pice si "nucleara". Unii dintre ei stiu bine ce inseamna chiar si un astfel de dezastru, jucandu-se de mult cu "bilutele" si zambesc subtire pe sub mustati, ca pisicile lasate stapane peste oala cu smantana. Iar oala se cere pazita in ziua de azi cu mare atentie, caci in jurul ei se invart cam multi cotoi cu blana zbarlita.
Bagat cu forcepsul in mintile in general deprimate ale romanilor si mai ales ale locuitorilor capitalei de catre mass-media romaneasca atat de doritoare de victime ca ar putea sa il condamne pe Isus Cristos in doi timpi si trei miscari, evenimentul in discutie a ajuns sa fie atat de detestat de oamenii obisnuiti incat desantul de nuntasi care insotesc peste tot astfel de manifestari (activisti, anarhisti, anticapitalisti, anticristi, dogmatici, ecologisti, revansarzi, retrograzi si alte ramuri lastarite din acelasi trunchi al reflexului etern uman de a injura) aproape ca nu mai este necesar. Intors pe toate fetele (negre) de jurnalisti si analisti, "conclavul" cu pricina si-a dobandit o faima proasta chiar inainte de a incepe. Insistand exclusiv pe efectele negative ale organizarii unui astfel de bal de dimensiuni globale, presa a anticipat corect haosul ce va domni in Bucuresti la inceputul lui aprilie, mirosind din timp o ocazie unica de a se rafui cu adversarii politici ai patronilor. Numai ca aceasta dorinta neostoita de a reprezenta vointa poporului, chiar daca uneori poporul doreste sa moara colectiv de foame, i-a dus insa exact in pozitia demna de un tur cu ghid KGB in Piata Rosie, aceea de adversari declarati ai NATO din cauza blocajelor de trafic din capitala Romaniei. Si nu este aceasta cheia de bolta a unor cariere glorioase de "tonomate" care au ocupat cu tupeu paginile si ecranele tarii, transformand balbaitul si decolteurile domnisoarelor in material de analiza politica? Exista oare ceva care poate opri aceste masinarii dezacordate sa accepte si ruble convertibile pe langa "euroi"? De "parai" nu mai are nimeni folosinta in ziua de azi... Sa ma ierte mass-media romana, dar analizele serioase si competente au fost depasite categoric, numeric vorbind, de avalansa de articolase despre trasee si curatirea hei-rupista a orasului, stilul bascalios la adresa autoritatilor fiind gustat mai bine de publicul roman satul pana peste crestetul capului de politicieni si fatada de interes pe care acestia o afiseaza momentului. Numai Vadim ramane credincios stilului care l-a consacrat, aducand un damf local circului international care insoteste caravana NATO. Ma asteptam ca din "partea cealalta", a organizatorilor, a autoritatilor romane, aceasta campanie de imagine negativa indreptata impotriva NATO sa fie contracarata exact, ritmic, asa cum sta bine unei tari care se poate sprijini pe mecanismul de relatii publice al aliantei. Poate nesurprinzator, replicile din aceasta parte sosesc insa cam dezlanate, nereusind sa inchege un mesaj clar, in stare sa explice populatiei avantajele pe care Romania le are fiind gazda a intalnirii. Poate nu au mai ramas bani pentru comunicare dupa ce s-a cumparat mocheta rosie. Romanii s-au obisnuit deja cu atitudinea aroganta a majoritatii autoritatilor romane care nu se obosesc prea mult sa aiba populatia de partea deciziilor pe care le iau. De aici si lehamitea fata de politicieni, lipsa de implicare in viata societatii, pentru unii chiar emigrarea. Sigur, exista grupuri de interese care isi doresc un popor amorf, fara vointa si fara speranta intr-o zi de maine mai buna, pentru ca asfel de turme pot fi manipulate cel mai usor, dar nici noi, astilalti, nu suntem chiar asa fraieri!

Costel Petre