Domnului Stelian Tănase, director-general al Televiziunii Române

Domnule Director-General,

       Urmărim cu interes de ani de zile zbaterile neputincioase ale României de a câștiga concursul Eurovision. În fiecare an Televiziunea Română sosește cu o nouă idee, care mai de care mai prețioasă, se autosugestionează că de data asta va câștiga dar realizează în final că nu a ghicit nici în acest an formula magică. Această formulă este, așa cum știți, foarte complicată iar numărul de voturi obținut nu depinde neapărat de calitatea producției muzicale prezentate. Multe țări, unele cu o experiență categoric mai bogată decât România în industria muzicală internațională, se confruntă cu aceeași problemă legată de sistemul de vot, reușind să înregistreze eșecuri dureroase pentru publicul lor național.

        Este foarte interesantă pasiunea pe care acest concurs o declanșează an de an nu numai în Europa, dar și pe întreg globul. Cu toate că există aproape tot timpul afirmații legate de votul „tactic” practicat de unele țări, în fiecare an milioane de telespectatori se lipesc de televizoare pentru a urmări încă o ediție a acestei fantezii. Să fie această atracție generată doar de dorința omenească de a ști ce mai face vecinul? Ar putea fi Eurovision o ultimă relicvă a unui spirit unionist european aprins în urmă cu multe zeci de ani de cei ce au dorit o Europă mare, puternică și comună? Se prea poate. Să fie audiența deci motivul pentru care unele țări aleg să participe la acest concurs adoptând o strategie de prezentare mai apropiată de comerț decât de cultură? În zelul lor, echipele de creație se lasă duse uneori de valul imaginației mai mult decât este cazul, stârnind de multe ori zâmbete cu subînțeles, așa cum a fost cazul Poloniei la ediția de anul trecut.

         Ne întrebăm, în aceste condiții, dacă strategia de prezentare a României la acest concurs este una care să aducă vreun beneficiu țării. Ca să fim sinceri, câștigarea locului întâi este un obiectiv nerealist pentru țara noastră, din motivele pe care le-am arătat mai sus. Este chiar nociv pentru moralul românilor să vă propuneți așa ceva doar ca să eșuați lamentabil. Credem mai degrabă că o interpretare cu un mesaj frumos, pozitiv, în care artiștii români să își dovedească din plin talentul ar fi un punct câștigat pentru imaginea României în lume.

          Spre surprinderea noastră însă, juriul românesc din acest an al concursului a decis să ne dezamăgească 100%. Trecem peste chestiunile legate de plagiat sau de faptul că era cunoscut câștigătorul cu mult timp înainte de jurizare. Melodia României de anul acesta, deși nu extrem de slabă din punct de vedere componistic sau interpretativ, este una cu un mesaj deprimant dar mai ales nedrept. Poate nu realizați, dar alegerea acestei melodii spune despre România mai mult decât o spun versurile și acordurile sale melancolice.

           În primul rând, suntem consternați de lipsa de corelație între textul melodiei și scenariul videoclipului. Cei care au gândit momentul grupului Voltaj au dorit să atașeze melodiei în mod neapărat un subiect pe care îl consideră de actualitate. Și pentru că nu au fost siguri ca românii vor înțelege mesajul, ei au lipit in videoclip și un text explicativ despre copiii emigranților români. Este curioasă neîncrederea pe care cei care au creat pachetul de prezentare al melodiei o manifestă față de puterea artei de a folosi simboluri pentru a transmite publicului un mesaj. Dacă echipa dumneavoastră de creație nu ar fi insistat să lege melodia României de la Eurovision de problemele copiilor lucrătorilor români din străinătate, povestea din videoclip ar fi fost mai ușor de înțeles oriunde pe mapamond și mai ales în Europa, de acolo de unde vă așteptați să primiți voturi. Dar nu, TVR a dorit în mod clar să transmită un mesaj care este jignitor pentru românii plecați la muncă în străinătate, pentru că nu toți și-au lăsat copiii în țară, așa cum pretinde videoclipul dumneavoastră. Ați dorit neapărat să dați o lecție de pretinsă moralitate emigranților români prin folosirea unor cifre înșelătoare și să generalizati situații care nu reprezintă majoritatea.

          Ce ne spune acest mod de lucru despre România deci, domnule director-general? Că țara noastră abordează problemele cetățenilor săi mai degrabă la televizor decât prin măsuri concrete. Că statul român nu are nici un fel de respect pentru realitate și că, prin manipulări grosolane, își conduce poporul certându-l, nu ajutându-l. Că tristețea și lipsa de viitor au devenit o emblemă pe care România o poartă cu resemnare și inconștiență. Că separarea familliior emigranților este tratată, ca și alte probleme, fără nici un fel de grijă de către stat, care se absolvă de orice fel de responsabilitate și transferă vina pentru aceste situații exclusiv asupra părinților. Fără să vrea, melodia aleasă de TVR pentru concursul Eurovision de anul acesta explică foarte bine de ce România se confruntă cu problemele copiilor din familiile emigranților sau cu multe alte probleme. În primul rând pentru că statul este un dușman al cetățeanului.

           Ce vor vedea așadar despre România telespectatorii europeni anul acesta la Eurovision? Imaginea copiilor abandonați din orfelinatele românești încă atârnă ca un spectru deasupra României în memoria cetățenilor occidentali. Nu de mult timp, televiziunea publica spaniolă a realizat un reportaj care include și filmări despre copiii din canalele Bucureștiului. Doriti să perpetuați această imagine, să o reîmprospătați? Melodia dumneavoastră, așa cum de fapt este și prezentată de proiectul parcă agățat de aceasta în ultimul moment de un activist ONG nepriceput, nu este decât un excelent apel pentru donații în cadrul unui teleton pentru salvarea dezastrului numit România.

Problemele sociale apărute ca efect ale emigrației masive ar fi trebuit să fie abordate în mod eficient de autorități de foarte mult timp, domnule director-general. Este imposibil însă să se rezolve așa ceva prin intermediul unor departamente care lucrează doar cu elitele, așa cum face Guvernul României, sau care există doar pe hârtie, așa cum procedează Președinția României. Între timp, România s-a hotărât să caștige cu această temă un premiu la un concurs muzical.

Maestre, ceva e putred în țara noastră!

          Este foarte interesant că în finalul videoclipului, micuțul care este personajul principal decide să plece și el din Romania. Nu îl poate condamna nimeni pentru asta.

Costel Petre

Director

Romania In The Third Millennium

Comunicat 

        Recentele acțiuni ale autorităților române legate de legislația privitoare la românii din străinătate au relevat încă o dată incapacitatea acestor instituții de a aplica în mod corect și egal pentru toți cetățenii legile în vigoare în România. Contradicțiile și tensiunile apărute între Camera Deputaților și Ministerul de Externe au pus din nou în evidență lipsa de cooperare, incompetența și iresponsabilitatea unor factori de decizie politici importanți din România. Impresia creată de această succesiune de evenimente și nu numai este că România se prezintă astăzi ca o țară în care statul funcționează pentru a servi exclusiv manevrelor politice și financiare ale celor aflați la putere și grupurilor lor de susținere, în complet dispreț față de cele mai elementare principii democratice pe care România s-a angajat în repetate rânduri să le respecte. Deși primul-ministru al României îi acuză pe românii din diaspora că aduc prejudicii de imagine țării prin opiniile critice pe care aceștia le exprimă față de situația din țară, observăm cu tristețe că instituții publice extrem de importante nu fac decât să submineze atât încrederea în România a partenerilor străini cât și relația dintre țara natală și diaspora română. Dealtfel, interesul manifestat de societatea românească, de mass-media din România, pentru congresul românilor de pretutindeni a fost zero, chiar dacă unele ziare de limba română din occident au dedicat spații importante modului în care statul român dorește să organizeze acest eveniment. Fără atenția acordată de aceste ziare, cărora le mulțumim pentru efortul lor, congresul românilor de pretutindeni ar fi devenit o simplă afacere internă a PSD, o dedicație pentru campania electorală a lui Victor Ponta. Marea majoritate tăcută a diasporei române nu a acordat nici un fel de atenție jocurilor politice care se fac în numele său. 

        În vederea îmbunătățirii relației dintre toți românii din străinănate și statul român, înainte de a încerca să organizeze evenimente festiviste cu obiective politice ascunse, autoritățile române trebuie să clarifice următoarele aspecte legate de acest congres: 

 

1. Conceptul de „români de pretutindeni” - documente diferite ale autorităților statului român se referă la grupuri distincte ale românilor din afara granițelor, sau ocolesc anumite perioade din istoria tarii (1989-2000); politicienii români trebuie să pună în concordanță diferitele texte ale documentelor oficiale referitoare la românii din străinatate. 

2. Care este rolul diasporei în cadrul arhitecturii statului român – ce loc are diaspora în societatea românească? 

3. Este hotarât statul român să sprijine și să încurajeze dezvoltarea asociațiilor non-profit ale românilor din afara granițelor sau doreste să coopereze cu individualităti și societăți comerciale? Deși domnul Stanoevici nu contenește să critice diaspora pentru lipsa sa de organizare, departamentul pentru românii de pretutindeni pe care îl conduce este gata să finanțeze firme sau chiar persoane. Este important doar să se cheltuie bugetul acestui departament, nu conteaza și de către cine? 

4. Care urmează să fie rolul Consiliului Românilor de Pretutindeni în condițiile în care și MAE, și DRRP și comisiile parlamentare de specialitate desfășoară același activități referitoare la românii din străinătate. 

5. Va încerca acest consiliu să funcționeze ca un tampon între emigranții români și autoritățile statelor de reședință, în condițiile în care autoritățile statului român au sabotat până în acest moment colaborarea dintre asociațiile românești incomode și autoritățile statelor de rezidență? 

6. De ce a dorit Ministerul de Externe să forțeze organizarea congresului românilor de pretutindeni în acest an, un eveniment a carui organizare este de competența Camerei Deputaților? 

 Costel Petre, Director Romania In the Third Millennium, 28.09.2014

O scrisoare pierduta... de PSD

Stimată doamnă / Stimate domnule Preşedinte,

Numărul românilor stabiliţi în afara graniţelor ţării a crescut în ultimii ani din ce în ce mai mult, iar majoritatea acestora au ales să lase în urmă familii, copii, rude, prieteni în încercarea, de multe ori disperată, de a găsi în străinătate condiţii de muncă sau de viaţă mai bune decât cele din ţară.

Nevoia de a se integra într-o nouă societate şi necesitatea de a se face acceptaţi şi primiţi de membrii noilor comunităţi în mijlocul cărora s-au stabilit, au determinat în multe cazuri intrarea într-o competiţie inegală a valorilor tradiţionale şi a culturii în care s-au născut şi au crescut cu cele ale ţărilor în care au ales să se stabilească.

În aceste condiţii, rolul asociaţiilor culturale şi al fundaţiilor româneşti din străinătate a devenit unul fundamental, acestea fiind printre puţinele forme de organizare care au reuşit să menţină împreună comunitatea românească.

Efortul dumneavoastră de a păstra şi promova, contrar tuturor greutăţilor, valoarea spiritualităţii şi culturii româneşti, reprezintă pentru noi toţi o dovadă vie a faptului că trebuie să fim mândri că suntem români.

Într-o Europă reticentă, care îi priveşte încă de multe ori pe cetăţenii români, drept cetăţeni de rangul doi, cultura reprezintă una dintre armele cele mai valoroase prin care se poate realiza o schimbare radicală a modului în care suntem percepuţi în afara graniţelor ţării în care ne-am născut.

Alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 reprezintă una dintre puţinele posibilităţi concrete prin care votul românilor stabiliţi în străinătate poate reprezenta un demers cu efecte directe atât asupra vieţii lor, în statele pe al căror teritoriu s-au stabilit, cât şi asupra celor dragi rămaşi acasă.

Vă suntem recunoscători pentru meritele care vă revin în promovarea valorilor şi a identităţii româneşti în străinătate, motiv pentru care ne exprimăm speranţa că-i veţi încuraja pe toţi cei care sunt membri ai organizaţiilor pe care le reprezentaţi, sau beneficiari ai programelor pe care le-aţi derulat în vederea promovării cu cinste a românismului în străinătate, să îşi exercite dreptul la vot, în condiţiile în care toţi suntem membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Sperăm ca împreună să aducem România mai aproape de toţi cei care, deşi departe de ţara în care s-au născut, nu au uitat niciodată să simtă şi să trăiască româneşte.

Cu prietenie, Stela Arhire

 Tel: 004/ 0742 684 749
E-mail:stela.arhire@gmail.com


-------------------------------------------------------------------------


Evident, dragi cititori ai acestui blog, un asemenea atac nu putea ramane fara raspuns din partea noastra:


Draga Stela Arhire,

Nu ma mira faptul ca va adresati unei baze de date  si nu unor identitati. Scrisoarea dumneavoastra nu ni se potriveste chiar de loc! Dar nu mai am pretentii foarte mari de la "politicienii" romani, de care nu sunt foarte mandru, desi am fost si eu membru al unui partid politic din Romania. Nu PSD.

Aparent scris de la suflet la suflet, mesajul dumneavoastra pare compus din punctul meu de vedere de un ofiter de informatii cu deprinderi in arta manipularii. Melanjul care cuprinde acuzatii voalate si invechite la adresa emigrantilor romani (care si-au lasat in urma familiile in incercarea "disperata" de a trai mai bine) si linguseli adecvate momentului important pe care doriti sa il speculati pare sa fie din pacate doar dovada starii de panica electorala pe care o traversati.
As dori, ca reprezentanta a partidului de guvernamant din Romania, sa imi spuneti daca vedeti vreun motiv de mandrie pentru un roman atunci cand trebuie sa isi caute cele necesare traiului intr-o alta tara?
Faptul ca romanii trebuie sa isi paraseasca familiile din disperare nu pentru o viata mai buna ci pentru o viata posibila va face sa fiti mandra de partidul dumneavoastra?

Nu stiu ce anume va indreptateste sa faceti aprecieri asupra relatiilor dintre emigrantii romani si noile societati in care s-au stramutat. Personal, nu am observat o dorinta generala iesita din comun a emigrantilor romani de a se integra in noile lor spatii culturale. Dar ma ingrijoreaza usurinta cu care ii acuzati pe emigrantii romani ca aseaza cultura romaneasca pe o pozitie inferioara pentru a face pe plac "noilor prieteni". Veniti la Londra si va voi demonstra oricand pe viu cat de nedreapta, superficiala si aroganta sunteti in mandria dumneavoastra de a fi romanca din Romania.

Treceti brusc in continuare la gadilarea orgoliului celor care au activitate in domeniul cultural non-guvernamental romanesc din diaspora, transformandu-i in motivul si calea pentru a fi mandri ca suntem romani si apeland din nou interesat la imaginea de discriminati pe care o au romanii in Europa. Doresc sa va intreb foarte simplu: cunoasteti ce partid din Romania a negociat tratatul de aderare al Romaniei la UE? Pentru ca acolo se afla originea transformarii romanilor in cetateni de mana a doua de care vorbiti!

Si apoi dintr-o data faceti saltul de la cultura la politica! Cam dur, dupa parerea mea, pentru politica si cultura din Romania. Si ajungem de fapt la adevaratul motiv pentru care ne scrieti: va intereseaza sa obtineti ceva, ca de obicei, de la romanii din strainatate.
Asociatia noastra i-a incurajat intotdeauna pe romanii din Marea Britanie sa mearga la vot, inca de pe vremea cand dumneavoastra abia va inscriati in PSD. Din pacate statul roman (va rog sa nu confundati cu Romania), de care nu suntem foarte mandri, ne-a stat impotriva in demersurile noastre.
Este incredibil cu cat tupeu un partid care a fortat milioane de romani sa ia calea pribegiei doreste sa fie votat azi de acestia in numele romanismului international. Partidul dumneavoastra este acelasi partid care a vehiculat ideea ca romanii din strainatate nu trebuie sa voteze la alegerile din Romania. Va intreb inca o data: sunteti mandra ca sunteti membru al PSD?

Ca de obicei pentru cei care se considera nationalisti, incheiati cu un apel la unitate.

"Impreuna"? E o sugestie de colaborare reala? Probabil nu, dar "da bine" in scrisorile electorale...


Costel Petre
Director

 --------------------------------------------------------------------------------

Imediat dupa ce a primit raspunsul nostru, semnatara scrisorii a realizat ca au facut o greseala si a incercat sa dreaga busuiocul, trimitand o noua scrisoare:


 --------------------------------------------------------------------------------

Dragi români de pretutindeni,

Alegerile europarlamentare din 25 mai a.c. reprezintă una dintre oportunităţile prin care votul exprimat de fiecare dintre noi poate avea o influenţă directă asupra vieţii noastre, indiferent de statul pe al cărui teritoriu am ales să locuim.

Suntem conştienţi că mulţi dintre voi au ales cu multe sacrificii şi renunţări să părăsească România, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, sau a unor oportunităţi de dezvoltare profesională mai bune, chiar dacă preţul plătit a însemnat, în majoritatea cazurilor, lăsarea în ţară a copiilor, rudelor sau prietenilor.

Sacrificiile făcute nu au fost întotdeauna pe deplin recunoscute, multe dintre percepţiile greşite şi rezerva cu care aţi fost priviţi de autorităţile din noile state datorându-se din păcate şi unora dintre cei care au fost reprezentanţii României în Parlamentul European.  

Am ajuns astfel în situaţia în care mândria de a fi român a devenit un lucru pe care evităm să îl mai recunoaştem deschis, iar valorile şi bogăţia tradiţiilor culturale şi spirituale naţionale nu se regăsesc încă pe locul meritat în ansamblul culturii europene.

Alegerile de duminică pot fi momentul în care exprimarea votului vostru, într-un număr cât mai mare, poate crea bazele asigurării unui cadru european comun care să garanteze aceeaşi recunoaştere a valorii muncii în toate statele membre UE, atragerea de fonduri europene care să sprijine înfiinţarea de noi locuri de muncă ce pot încuraja revenirea multora dintre voi în ţară.

Este momentul ca cei pe care îi vom trimite în Parlamentul European să reprezinte cu mândrie România şi să continue lupta pe care au început-o în scopul afirmării valorilor şi identităţii româneşti, a mândriei de a fi români, în calitate de cetăţeni cu drepturi egale ai UE.

Votul vostru va influenţa de această dată, în mod direct, bunăstarea celor rămaşi în ţară, în aceeaşi măsură în care votul celor de aici se va răsfrânge asupra calităţii vieţii voastre, indiferent de ţara în care locuiţi.

Prezenţa într-un număr cât mai mare la vot, reprezintă în acelaşi timp şi un semnal puternic pentru autorităţile din statele pe al căror teritoriu locuiţi, care vor avea astfel dovada directă a dimensiunii şi importanţei covârşitoare a comunităţii româneşti, a cărei voce trebuie să înceapă să se facă auzită, ieşind astfel din conul de umbră în care în mod nedrept a fost plasată.

Este momentul ca prin prezenţa la vot, fiecare dintre voi să demonstreze că este o prezenţă ce contează, iar mândria de a fi român să devină o realitate de care ceilalţi europeni vor trebui să ţină cont.

Cu prietenie,

Stela Arhire - Secretar General PSD Diaspora

Tel: 004/ 0742 684 749

-- 

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT

Organizatia PSD Diaspora

 

Şoseaua Kiseleff, nr. 10, Sector 1, CP 011346, Bucureşti

Tel:  +40 31 413 51 14; Fax: +40 31 413 51 99

www.psddiaspora.ro; www.psddiaspora.com 

-----------------------------------------------------------------------------








Intrucat diferenta dintre cele doua scrisori nu ni s-a parut semnificativa, i-am comunicat  Stelei Arhire ca primul nostru raspuns ramane valabil. Speram ca PSD sa nu ne reproseze ca au pierdut alegerile in diaspora din cauza noastra. Cat despre lipsa noastra de colaborare cu Departamentul pentru romanii de pretutindeni, probabil situatia va ramane aceeasi dupa acest schimb de e-mailuri. Ne-am cam obisnuit ca statul roman sa nu ne mai considere romani penru ca avem curaj sa criticam ce se intampla in Romania si prin ambasadele acesteia.

Costel Petre
24. 05.2014

Comunicat

Asociația Romania In The Third Millennium ia act cu ingrijorare de intensificarea folosirii unui limbaj neprietenos în mediile britanice și românești în legatură cu imigranții români din Marea Britanie, cu rezonanțe inclusiv la nivelul Uniunii Europene.

Asociația noastră a protestat în cel mai categoric mod posibil începând cu anul 2006 față de abuzurile îndreptate împotriva imigranților români din această țară și a solicitat în repetate rânduri atât statului român cât și celui britanic să acționeze pentru încetarea acestor acțiuni defavorabile cetățenilor români. Din păcate cererile noastre au rămas fără răspuns, nu în ultimul rând din cauza negocierilor și înțelegerilor prealabile dintre cele două state din preajma aderării României la Uniunea Europeană.

Ridicarea după șapte ani a restricțiilor discriminatorii de pe piața muncii britanice a generat reacții puternic emoționale atât în Marea Britanie cât și în România. Observăm în aceste condiții o deplasare a opiniilor ostile imigranților români din sfera politicului și a mass-mediei britanice către mediul public general, în special cel al rețelelor de socializare. De cealalată parte, cu o întarziere de șapte ani, Ambasada României la Londra și-a exprimat iritarea față de unele declarații și acțiuni ale unor politicieni și ziariști britanici. Destul de timidă până la acest moment, presa din România a început să reacționeze extrem de prompt la fiecare opinie britanică de natură critică la adresa românilor.

Având în vedere această situație, constatăm că perioada extrem de lungă de tratatament discrimnatoriu aplicat lucrătorilor români și lipsa unei reactii corect calibrate din partea statului român a facut posibilă acumularea unor tensiuni nedorite în jurul imigrantilor români din Marea Britanie.

În aceste condiții:

Dorim să atragem atenția tuturor celor implicați, români și britanici, că orice intensificare în continuare a spiritului de revanșă este de natură să se rasfrângă negativ asupra vieții imigranților români din această țară.

Solicităm factorilor de decizie români și britanici să găsească modalități la nivel instituțional de ameliorare a situației iar mass-mediei din cele două țări și publicului în general să se abțină de la folosirea unui limbaj jignitor la adresa celuilalt popor.

Șapte ani de nedreptate nu sunt ușor de uitat dar mulți români au ales să trăiască în Marea Britanie în condițiile în care situația economico-politică din această țară nu este favorabilă în acest moment imigranților în general. Este o problemă pe care va trebui să o abordăm cu multă înțelepciune în perioada următoare, pentru a evita dezvoltarea unor tensiuni între românii din Marea Britanie și restul societății britanice.

Asociația noastră va face în continuare demersuri în sprijinul relaxării tensiunilor existente și găsirea unor soluții pentru instaurarea unui climat de calm și siguranță în jurul comunității românești din Marea Britanie.

Comunicat

Asociația Romania In The Third Millennium protestează în modul cel mai ferm față de calitatea datelor și față de modul fraudulos în care Guvernul României folosește rezultatele recensământului populației și al locuințelor din România din anul 2011 împotriva emigranților români.

Rezultatele oficiale ale recensământului publicate de Institutul Național de Statistică din România arată că un număr de 727540 de cetățeni români se află în străinătate pentru o perioadă mai lungă de un an.

Această cifră este în totală contradicție cu datele oficiale ale unor țări europene care înregistrează un număr mare de imigranți români. Numai în Italia erau înregistrați oficial în anul 2010 aproximativ 1 milion de români iar în Spania 840 000.

Este timpul ca Institutul Național de Statistică al României să recunoască faptul că românii din strainătate nu au completat formularele de recensământ din România și să accepte că pentru această categorie de cetățeni cifrele recensământului nu reflectă realitatea.

Cerem Guvernului României să înceteze politica sa ceaușistă de eliminare a emigranților români din viața publică a României.

Începând cu alegerile prezidențiale din 2009 și continuând cu referendumul de demitere al Președintelui României de anul trecut, numeroși reprezentanți ai coaliției de guvernământ și-au manifestat în mod deschis frustrarea față de lipsa de suport politic pe care diaspora română o arată acestei coaliții.

Folosirea datelor eronate de la ultimul recensămant pentru a forța luarea unor decizii politice majore în România față de care emigranții români au dreptul constituțional să se pronunțe, încercările de eliminare a dreptului diasporei române de a își exprima opinia prin vot sau abținere și de limitare în general a drepturilor constituționale ale românilor reprezintă atacuri directe la principiile democratice pe care USL s-a angajat să le respecte în mai multe rânduri.

Modul rușinos în care primul-ministru Ponta dorește să scoată din calculele electorale mai mult de 1 milion de cetățeni români arată că odată cu venirea USL la putere România face pași rapizi către întoarcerea la dictatura comunisto-ceaușistă în care realitățile societății românesti erau hotărâte exclusiv de PCR, neavând nici o legatură cu situația de fapt.

Cerem Guvernului României să înceteze falsificarea democrației în România!

A înnebunit lupul?

      „4 iunie 2014. Buletinul de știri BBC World Service. Starea vremii: Vara pare să își intre în drepturi în Marea Britanie, va fi o zi plină de soare iar vântul va adia în mod plăcut. În continuare starea vremii pentru cetațenii români și bulgari: Ciclonul David va aduce ninsori extrem de puternice în Marea Britanie unde va ninge viscolit și vântul va atinge rafale de 100 de mile la ora. Toate porturile, aeroporturile și mai ales Eurotunelul vor fi închise pentru dumeavoastră pe timp nelimitat. Adio!” 

       Râdeți? Aveți de ce! Dacă intențiile unor politicieni britanici se vor concretiza, e posibill ca gluma să devină realitate. Sigur că e caraghios. Dar se pare că în politica britanică a fi caraghios nu mai o crimă și mulți politicieni britanici, pentru a obține un vot ușor, au îmbrăcat în ultima vreme costumul de claun. Păcat pentru o țară care s-a obișnuit să creadă despre sine că este „mare”. Pentru cei care am plecat dintr-o Românie în care spectacolul politic nu mai este vesel de mult, degradarea politicii britanice până la acest nivel este o mare dezamagire, pentru că vorbim despre o țară și o civilizație care au pus prin sacrificiu bazele democrației parlamentare moderne, o țară în care izgonții din toată lumea au ales să trăiască inclusiv pentru standardele sale morale, nu numai economice. Dar mai este astăzi Marea Britanie un far al democrației, mai poate sta, așa cum a stat în decursul istoriei, singură în fața haosului și a crimei împotriva umanității? 

        Mahatma Gandhi, unul dintre eroii favoriți ai poporului britanic, care, la fel ca mulți eroi ai poporului britanic, a avut de îndurat asprimea legii coloniale britanice, obișnuia să spună că „măreția unei nații poate fi măsurată după felul în care își tratează animalele”. Marea Britanie își tratează foarte bine animalele. Milioane și milioane de lire sunt cheltuite anual pentru îngrijirea și apărarea lor. Pentru animalele fără stăpân au fost create adăposturi speciale unde acestea sunt tratate cu demnitate. 

        După cel de-al doilea război mondial, imigranți din toată lumea și-au găsit adăpost în Marea Britanie, care avea mare nevoie de lucrători pentru a înlocui pierderile umane de război. În timp, reformele sociale operate de guvernele britanice au creat, asemeni majorității statelor europene, un sistem de ajutor social pentru cei care aveau nevoie de sprijin din partea statului. Valuri succesive de imigranți au sosit în insulă, fiecare dintre acestea fiind întâmpinate cu ostilitate de localnici. Căderea zidului Berlinului a marcat începutul unui nou val masiv de imigrație inclusiv în Marea Briatnie, dar imigranții de acum nu au fost numai din Europa de est ci și din Asia, Africa și Australia. 

          Criza economico-financiară pe care o traversăm și care a fost de multe ori comparată în ultimii ani cu un cataclism social asemănător celui de-al doilea război mondial a afectat toate țările lumii, inclusiv Marea Britanie. Guvernul de coaliție venit la putere în 2010 s-a angajat să readucă țara pe calea dezvoltării și printre primele măsuri luate s-au numărat cele referitoare la cheltuielile cu ajutoarele de stat, un subiect care enervează publicul britanic votant de ceva vreme. Măsurile luate sunt complexe, vizând reducerea cuantumurilor ajutoarelor sociale prin reducerea cheltuielilor de cazare (folosirea unor proprietăți mai ieftine destinate fondului de locuințe sociale), un control riguros asupra solicitanților de ajutoare și a naturii acestor necesități (reducerea fraudei) și obligarea solicitanților de ajutoare să se reintegreze în viața activă prin oferirea de ajutor în plasarea pe piața forței de muncă. 

         Pe fondul reducerii acestor cheltuieli și a tensiunilor sociale declanșate ca urmare, în combinație cu stagnarea economică, adăugarea la masa celor care au dreptul să solicite ajutoare sociale a unui contingent potențial important a creat o stare de emoție suficient de puternică în cadrul unui anumit grup de alegători britanici pentru ca politicieni oportuniști ca Nigel Farage (un fel de Gigi Becali cu o gură un pic mai spălată) să încerce să profite. Și pentru că partidul său, UKIP („al independenței”!) nu prea este în stare să ofere altceva electoratului decât o demagogie naționalistă ale carei efecte pe termen lung pentru Marea Britanie prea puțini analiști le-au luat în seamă, cetățenii români și bulgari, lasați pâna acum oarecum la ușa Uniunii Europene de un tratat de aderare care nu prea ține seama de egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor europeni au ajuns din nou vedetele mass-mediei britanice mult insetată de sânge după ancheta Levenson care le-a dat un pic peste degetele murdare de tuș. Și nu numai. 

       Pâna aici nimic nou. Emigranții români și bulgari au mai văzut astfel de campanii britanice vopsite naționalist, dar care reprezinta strict interese politice de moment, politicieni care umflă gușa la televizor împotriva imigranților pentru că nu au curaj să discute despre alte teme și ziare care se vând pentru că întrețin sentimentele de nesiguranță ale unei pături sociale din ce în ce mai largi. Ce a urmat însă întrece mult comedia tristă jucată de politicienii britanici în fața propriului popor în ultimii ani. 

      

       Pe fondul unor sondaje de opinie obscure, care arată scăderea drastică de popularitate a Partidului Conservator în favoarea UKIP, intră în joc animalele politice britanice mari. 

         David Cameron, primul-ministru, își aduce aminte că a promis un referendum asupra Europei și, pentru că revoluția arabă s-a încheiat iar în chestiunea Malvine se poate descurca și fără Franța (crede el), supărat pentru că influența britanică în Europa nu merită nici măcar o strângere de mâna din partea lui Nicolas Sarkozi și făcându-se că nu a auzit sfaturile de peste ocean ale unchiului Sam, lansează o rafală care s-a dorit nimicitoare la adresa Europei: „ori îmi dați ceea ce vreau, ori las poporul britanic să decidă dacă mai dorește să fie parte a Uniunii Europene”. Flegmatici din fire, europenii îi raspund scurt englezului impertinent cu un fel de „da’ du-te, măi!...”. În țară, colegii de coaliție liberal-democrați ai conservatorilor, care au dorit de la început să aibă o opinie corectă asupra imigrației, declară deschis că nu vor susține un referendum asupra rămânerii Marii Britanii în UE. Laburiștii merg și mai departe și declară că un astfel de referendum este împotriva intereselor britanice. 

        Rămas cu pantalonii fix în poziția pe loc repaus, prea naivul prim-ministru britanic mormăie ceva în barba proaspăt rasă și, bineînțeles, se pregătește să se răzbune pe români și bulgari, că doar ei au mai rămas de fraieri în Europa. Vitejia englezească va străluci din nou atunci când Marea Britanie va ține la ușa sa pe orice român sau bulgar care va dori să o viziteze, berea va fi mai rece și friptura din cuptor mai gustoasă, desigur. Va fi mai mult loc atunci pentru cetățenii țărilor care au făcut parte din Imperiul Britanic și unde David Cameron mai are o oarecare autoritate: Kenya, Antigua, Bahamas, Mozambic, Nigeria, Ghana, Tonga, Trinidad Tobago și Papua Noua Guinee. Chiar dacă a numit un canadian la conducerea Băncii Naționale a Angliei, canadienii iubesc din Anglia doar familia regală. Vă rugăm respectuos să nu menționați India, Pakistan sau, Doamne-ferește, Zimbabwe. Nu e bine! 

      Întrebarea este de ce oare crede David Cameron că va reuși să balanseze UE, SUA plus alte câteva state din topul economiilor mondiale cu destinațiile sale de vacanță exotică? Pe cine crede că poate șantaja atunci când anunță că pleacă din Europa? Dacă vor avea loc negocieri, acestea vor fi controlate de UE. Cum va suplini primul-ministru britanic pierderile economice cauzate de starea de nesiguranță asupra rezultatelor negocierilor care cu siguranță nu vor dura doar câteva zile? Are impresia domnul Cameron că o asemenea sfidare va rămâne fără răspuns din partea UE?   

       Sub influența lui David Cameron, Marea Britanie riscă să redevină o țară recunoscută pentru modul cinic în care își tratează partenerii: „perfidul Albion” va redeveni porecla obișnuită a britanicilor, numai că de data aceasta perfidia englezească nu va mai speria pe nimeni ci va fi mai mult un motiv de ironie. 

        Ceea ce este și mai grav la domnul Cameron este că, deși pare că dorește să se reîntoarcă în istorie la un moment favorabil statului britanic, el aparent uită că ilustra sa înaintașă, Margaret Thatcher, a pierdut controlul Partidului Conservator tocmai din cauza îndepărtării de Europa. 

        Ce anume îl face oare pe David Cameron să creadă că o Mare Britanie este mai puternică în afara UE? Sau este totul doar o cacialma menită să îi aducă domnului Cameron voturi în plus la următoarele alegeri și atât? Vom vedea. 

       Pâna atunci, UE, fără Cameron, strânge relațiile comerciale cu America de Sud și Cristina Fernández de Kirchner, președinta Argentinei (țara lui Maradona) anunță o posibilă vizită în România (la un alt președinte... jucător)!

           E clar ca lupul nu se simte tocmai bine! 

Costel Petre

Giubenul ambasadorului

       Conferinta de la Londra a domnului Vladimir Tismaneanu despre legea lustratiei (asupra careia voi reveni) mi-a oferit neplacuta ocazie sa il aud a doua oara in acest an pe Ambasadorul Romaniei la Londra vorbind despre statutul de victima al Romaniei si al romanilor ca rezultat al celui de-al doilea razboi mondial, cu referiri la pozitiile lui Churchill fata de „cortina de fier” si incercarile acestuia de a obtine nesovietizarea Europei de Est. Si este tot a doua oara in acest an, dupa scrierea articolului „130 de ani de ipocrizie”, cand constat ce placere aproape palpabila este cercetarea istoriei si readucerea la suprafata din adancurile memoriilor a faptelor care au definit existenta acestei prapadite planete.

      Dar mai intai cateva lucruri despre „amicul” meu, ambasadorul Romaniei.

      Incepand cu anul 2003, de cand incerc sa fac cate ceva pentru romanii din Marea Britanie si Romania, am venit inevitabil in contact cu Ambasada Romaniei la Londra. Impresia, cauzata in general de catre persoanele cu functii de conducere din aceasta reprezentanta a Romaniei, este deplorabila. Plecand de la modul general in care aceasta ambasada intelege sa isi faca datoria in ceea ce priveste relatiile diplomatice dintre Romania si Marea Britanie, de modul in care este implementata strategia acestor relatii, pana la atitudinea fata de romanii din Marea Britanie si micile matrapazlacuri personale ale diferitilor functionari, dezvaluite de catre subsemnatul, curaj pentru care mi-am atras „simpatia” vesnica a unor slujbasi ai statului roman, as putea spune ca Ambasada Romaniei inregistreaza esecuri in toate domeniile.

      Am asistat in ultimii ani la un spectacol de-a dreptul caraghios, daca nu ar fi trist, al incercarilor disperate ale diplomatiei romanesti de a gasi o solutie credibila pentru public asupra relatiei de „egalitate” romano-britanice. Intelegerile politice au cumparat sprijinul britanic pentru aderarea Romaniei la UE. Pentru imbunarea publicului britanic, a fost arucata pe piata mai intai ideea „povestilor de succes” a romanilor din Marea Britanie, care au venit aici si au adus prosperitatea pe malurile Tamisei. Ceva insa nu a functionat cum trebuia, pentru ca Ministerul de Interne britanic, aplaudat imediat de presa britanica, a fost atat de „impresionat”, incat a declansat in 2006 un atac devastator asupra imaginii imigrantilor romani, atunci cand acestia puteau deveni o reala „indispozitie”. Totul pe fondul romantelor de provincie pe care Ministerul de Externe roman le fredoneaza pe sub balcoanele diplomatiilor occidentale, incercand sa acrediteze ideea ca Romania a fost intotdeauna o tara democratica, slujitoare a relatiilor seculare cu tarile libere, doar ca Ceausescu nu permitea.

      Astazi vedem o schimbare de strategie. Autovictimizarea. A mai fost folosita cu succes si de alte popoare, in alte situatii. De ce incearca Romania sa acrediteze ideea ca a fost o victima in al doilea razboi mondial, transformandu-si propriul ambasador la Londra intr-un fel de scamator care trage din giubenul dambovitean in fiecare zi cate un iepuras, un gugustiuc sau chiar o frumoasa esarfa colorata, palmele sale pricepute rasucind maestru careurile de asi ale unor pachete de carti evident masluite, numai „papusarii de la Bucuresti”, vorba regretatului Paler, pot sti.

      A fost Romania o victima atunci cand conducatorii sai de declarau fascisti? Sau atunci cand s-a angajat, in ciuda sugestiilor britanice, sa alimenteze cu petrol contra aur armata germana, care distrugea jumatate de Europa? De ce a ales Romania sa nu ii predea pe evrei Germaniei, ci sa „se ocupe direct” de acestia? Toate argumentele aduse astazi asupra reducerii numarului de victime prin aceasta stratagema nu fac nici cat o ceapa degerata in fata opiniei publice internationale.

      Da, a existat o „cortina de fier”, in spatele careia Romania a fost aruncata laolalta cu toata Europa de Est. Dar daca Romania doreste sa aiba aceeasi imagine cu celelalte state din acesta regiune, ar trebui sa se uite mai atent la ceea ce NU au facut aceste tari. Nu au schimbat tabara, asa cum a facut Romania, incercand probabil sa hipnotizeze pe toata lumea. Churchill, pentru cei care au dorit sa aprofundeze putin cunoasterea faptelor vremii, era renumit pentru declaratiile sale frumoase despre viitorul omenirii. Din pacate, opiniile sale militare insa au fost de nenumarate ori contracarate eficient de strategii militari britanici aflati la carma reala a razboiului. "Cortina de fier" invocata de Romania prin ambasadorul sau de la Londra a aparut ca urmare a  incapacitatii britanice de a sustine o debarcare americana in Europa in 1942. Un atac anglo-american viguros ar fi redus contributia si pretentiile post-conflict ale Uniunii Sovietice. Desigur, nu putem felicita pe rusi  pentru 40 de ani de dictatura in Europa de Est, dar trebuie sa intelegem de ce aceste lucruri s-au intamplat. Diplomatia romaneasca incearca sa ascunda anumite aspecte pentru a face, inca o data, placere gazdelor.

      Excelent politician, Churchill, totusi. Jobenul lui a ramas in istorie, cu stralucirea sa neatinsa de vreme.

      Din pacate pentru romani si Romania, giubenul fermecat producator de panglici si urechiuse de iepuras al ambasadorului roman de la Londra de azi nu isi poate acoperi mai deloc pagubele moliilor.

      Iar sub cupola circului nu mai aplauda nimeni de multa vreme.

Costel Petre

P.S. Ziarul Adevarul (fost Scanteia) publica acest articol. Nu vreau sa comentez. 27.11.2010
 

Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol.

 

 http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/inregistrare-senzationala-hitler-petrolul-romania-nu-fi-atacat-nici