Sunday 3 February 2013

A înnebunit lupul?

      „4 iunie 2014. Buletinul de știri BBC World Service. Starea vremii: Vara pare să își intre în drepturi în Marea Britanie, va fi o zi plină de soare iar vântul va adia în mod plăcut. În continuare starea vremii pentru cetațenii români și bulgari: Ciclonul David va aduce ninsori extrem de puternice în Marea Britanie unde va ninge viscolit și vântul va atinge rafale de 100 de mile la ora. Toate porturile, aeroporturile și mai ales Eurotunelul vor fi închise pentru dumeavoastră pe timp nelimitat. Adio!” 
       Râdeți? Aveți de ce! Dacă intențiile unor politicieni britanici se vor concretiza, e posibill ca gluma să devină realitate. Sigur că e caraghios. Dar se pare că în politica britanică a fi caraghios nu mai o crimă și mulți politicieni britanici, pentru a obține un vot ușor, au îmbrăcat în ultima vreme costumul de claun. Păcat pentru o țară care s-a obișnuit să creadă despre sine că este „mare”. Pentru cei care am plecat dintr-o Românie în care spectacolul politic nu mai este vesel de mult, degradarea politicii britanice până la acest nivel este o mare dezamagire, pentru că vorbim despre o țară și o civilizație care au pus prin sacrificiu bazele democrației parlamentare moderne, o țară în care izgonții din toată lumea au ales să trăiască inclusiv pentru standardele sale morale, nu numai economice. Dar mai este astăzi Marea Britanie un far al democrației, mai poate sta, așa cum a stat în decursul istoriei, singură în fața haosului și a crimei împotriva umanității? 
        Mahatma Gandhi, unul dintre eroii favoriți ai poporului britanic, care, la fel ca mulți eroi ai poporului britanic, a avut de îndurat asprimea legii coloniale britanice, obișnuia să spună că „măreția unei nații poate fi măsurată după felul în care își tratează animalele”. Marea Britanie își tratează foarte bine animalele. Milioane și milioane de lire sunt cheltuite anual pentru îngrijirea și apărarea lor. Pentru animalele fără stăpân au fost create adăposturi speciale unde acestea sunt tratate cu demnitate. 
        După cel de-al doilea război mondial, imigranți din toată lumea și-au găsit adăpost în Marea Britanie, care avea mare nevoie de lucrători pentru a înlocui pierderile umane de război. În timp, reformele sociale operate de guvernele britanice au creat, asemeni majorității statelor europene, un sistem de ajutor social pentru cei care aveau nevoie de sprijin din partea statului. Valuri succesive de imigranți au sosit în insulă, fiecare dintre acestea fiind întâmpinate cu ostilitate de localnici. Căderea zidului Berlinului a marcat începutul unui nou val masiv de imigrație inclusiv în Marea Briatnie, dar imigranții de acum nu au fost numai din Europa de est ci și din Asia, Africa și Australia. 

          Criza economico-financiară pe care o traversăm și care a fost de multe ori comparată în ultimii ani cu un cataclism social asemănător celui de-al doilea război mondial a afectat toate țările lumii, inclusiv Marea Britanie. Guvernul de coaliție venit la putere în 2010 s-a angajat să readucă țara pe calea dezvoltării și printre primele măsuri luate s-au numărat cele referitoare la cheltuielile cu ajutoarele de stat, un subiect care enervează publicul britanic votant de ceva vreme. Măsurile luate sunt complexe, vizând reducerea cuantumurilor ajutoarelor sociale prin reducerea cheltuielilor de cazare (folosirea unor proprietăți mai ieftine destinate fondului de locuințe sociale), un control riguros asupra solicitanților de ajutoare și a naturii acestor necesități (reducerea fraudei) și obligarea solicitanților de ajutoare să se reintegreze în viața activă prin oferirea de ajutor în plasarea pe piața forței de muncă. 
         Pe fondul reducerii acestor cheltuieli și a tensiunilor sociale declanșate ca urmare, în combinație cu stagnarea economică, adăugarea la masa celor care au dreptul să solicite ajutoare sociale a unui contingent potențial important a creat o stare de emoție suficient de puternică în cadrul unui anumit grup de alegători britanici pentru ca politicieni oportuniști ca Nigel Farage (un fel de Gigi Becali cu o gură un pic mai spălată) să încerce să profite. Și pentru că partidul său, UKIP („al independenței”!) nu prea este în stare să ofere altceva electoratului decât o demagogie naționalistă ale carei efecte pe termen lung pentru Marea Britanie prea puțini analiști le-au luat în seamă, cetățenii români și bulgari, lasați pâna acum oarecum la ușa Uniunii Europene de un tratat de aderare care nu prea ține seama de egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor europeni au ajuns din nou vedetele mass-mediei britanice mult insetată de sânge după ancheta Levenson care le-a dat un pic peste degetele murdare de tuș. Și nu numai. 
       Pâna aici nimic nou. Emigranții români și bulgari au mai văzut astfel de campanii britanice vopsite naționalist, dar care reprezinta strict interese politice de moment, politicieni care umflă gușa la televizor împotriva imigranților pentru că nu au curaj să discute despre alte teme și ziare care se vând pentru că întrețin sentimentele de nesiguranță ale unei pături sociale din ce în ce mai largi. Ce a urmat însă întrece mult comedia tristă jucată de politicienii britanici în fața propriului popor în ultimii ani. 
      
       Pe fondul unor sondaje de opinie obscure, care arată scăderea drastică de popularitate a Partidului Conservator în favoarea UKIP, intră în joc animalele politice britanice mari. 
         David Cameron, primul-ministru, își aduce aminte că a promis un referendum asupra Europei și, pentru că revoluția arabă s-a încheiat iar în chestiunea Malvine se poate descurca și fără Franța (crede el), supărat pentru că influența britanică în Europa nu merită nici măcar o strângere de mâna din partea lui Nicolas Sarkozi și făcându-se că nu a auzit sfaturile de peste ocean ale unchiului Sam, lansează o rafală care s-a dorit nimicitoare la adresa Europei: „ori îmi dați ceea ce vreau, ori las poporul britanic să decidă dacă mai dorește să fie parte a Uniunii Europene”. Flegmatici din fire, europenii îi raspund scurt englezului impertinent cu un fel de „da’ du-te, măi!...”. În țară, colegii de coaliție liberal-democrați ai conservatorilor, care au dorit de la început să aibă o opinie corectă asupra imigrației, declară deschis că nu vor susține un referendum asupra rămânerii Marii Britanii în UE. Laburiștii merg și mai departe și declară că un astfel de referendum este împotriva intereselor britanice. 
        Rămas cu pantalonii fix în poziția pe loc repaus, prea naivul prim-ministru britanic mormăie ceva în barba proaspăt rasă și, bineînțeles, se pregătește să se răzbune pe români și bulgari, că doar ei au mai rămas de fraieri în Europa. Vitejia englezească va străluci din nou atunci când Marea Britanie va ține la ușa sa pe orice român sau bulgar care va dori să o viziteze, berea va fi mai rece și friptura din cuptor mai gustoasă, desigur. Va fi mai mult loc atunci pentru cetățenii țărilor care au făcut parte din Imperiul Britanic și unde David Cameron mai are o oarecare autoritate: Kenya, Antigua, Bahamas, Mozambic, Nigeria, Ghana, Tonga, Trinidad Tobago și Papua Noua Guinee. Chiar dacă a numit un canadian la conducerea Băncii Naționale a Angliei, canadienii iubesc din Anglia doar familia regală. Vă rugăm respectuos să nu menționați India, Pakistan sau, Doamne-ferește, Zimbabwe. Nu e bine! 
      Întrebarea este de ce oare crede David Cameron că va reuși să balanseze UE, SUA plus alte câteva state din topul economiilor mondiale cu destinațiile sale de vacanță exotică? Pe cine crede că poate șantaja atunci când anunță că pleacă din Europa? Dacă vor avea loc negocieri, acestea vor fi controlate de UE. Cum va suplini primul-ministru britanic pierderile economice cauzate de starea de nesiguranță asupra rezultatelor negocierilor care cu siguranță nu vor dura doar câteva zile? Are impresia domnul Cameron că o asemenea sfidare va rămâne fără răspuns din partea UE?   
       Sub influența lui David Cameron, Marea Britanie riscă să redevină o țară recunoscută pentru modul cinic în care își tratează partenerii: „perfidul Albion” va redeveni porecla obișnuită a britanicilor, numai că de data aceasta perfidia englezească nu va mai speria pe nimeni ci va fi mai mult un motiv de ironie. 
        Ceea ce este și mai grav la domnul Cameron este că, deși pare că dorește să se reîntoarcă în istorie la un moment favorabil statului britanic, el aparent uită că ilustra sa înaintașă, Margaret Thatcher, a pierdut controlul Partidului Conservator tocmai din cauza îndepărtării de Europa. 
        Ce anume îl face oare pe David Cameron să creadă că o Mare Britanie este mai puternică în afara UE? Sau este totul doar o cacialma menită să îi aducă domnului Cameron voturi în plus la următoarele alegeri și atât? Vom vedea. 

       Pâna atunci, UE, fără Cameron, strânge relațiile comerciale cu America de Sud și Cristina Fernández de Kirchner, președinta Argentinei (țara lui Maradona) anunță o posibilă vizită în România (la un alt președinte... jucător)!

           E clar ca lupul nu se simte tocmai bine! 


Costel Petre

2 comments:

Admin said...

Ca de obicei, atoritatile romane dau dovada de imbecilitate in tratarea discriminarii romanilor in Marea Britanie. Ambasadorul Romaniei declara ca prin statutul de "self-employed" romanii au ocolit restrictiile de munca din Marea Britanie. Romanii pot obtine statutul de self-employed inca dinainte de anul 2000, cand Romania nu era in UE, tantalaule!

Admin said...

David Cameron fails to make cut on Times's list of 100 most influential people in the world...

Read more: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2311222/David-Cameron-fails-make-cut-Timess-list-100-influential-people-world--But-Kim-Jong-Un-Jennifer-Lawrence-Taliban-victim-Malala-DO.html#ixzz2QqUtdVjv
Follow us: @MailOnline on Twitter | DailyMail on Facebook